Cauzele apariției, menținerii sau agravării afecțiunilor fizice

Sfânta Scriptură prezintă această categorie de cauze prin mai multe versete biblice: Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise 28:58-59, Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 38:15; Ieşirea - a doua carte a lui Moise 20:2-6; Cartea înţelepciunii lui Solomon 11:16, Isaia 48:17-18; Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 10:9; Sfânta Evanghelie după Ioan 14:23; Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan 1:7; Sfânta Evanghelie după Marcu 9:23; Sfânta Evanghelie după Matei 6:14; Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 29:1,13-15; Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 38:9-10; Daniel 4:24; Sfânta Evanghelie după Matei 9:13; Sfânta Evanghelie după Matei 25:40; Pildele lui Solomon 11:17 ... [1] De asemenea, știința a adus numeroase dovezi care susțin faptul că afecțiunile fizice pot fi o consecință a propriilor greșeli și a celor de neam și că unele trăsături de personalitate ale părinților se regăsesc în urmași până la a 3-a sau a 4-a generație. S-a demonstrat și științific transmiterea unor boli pe cale ereditară, inclusiv a celor care nu au afectat ADN-ul și s-a observat transmiterea cunoașterii părinților la copii prin faptul că unele abilități, talente și predispoziții ale noilor născuți sunt aceleași cu ale părinților sau bunicilor. Psihologul francez (psiho-oncolog) Marc Fréchet specializat în tratarea psihicului pacienților oncologici și a celor cu scleroză multiplă a recunoscut și analizat importanța momentului concepției și a experiențelor de viață ale părinților din jurul acelui moment. [2] El a afirmat că „nașterea va condiționa autonomia financiară și personală a subiectului” și a dezvoltat două concepte importante: Proiect și scop și Cicluri celulare biologice memorate. Aceste principii condiționează individul să experimenteze anumite evenimente într-o anumită perioadă repetitivă de timp și într-un anumit mod. Proiectul Scop determină direcția și scopul vieții, în sens pozitiv sau negativ conform lui Fréchet, în timp ce Ciclurile celulare biologice memorate fac ca evenimentele traumatice sau benefice din jurul momentului conceperii, aproximativ 9 luni înainte de concepere împreună cu cele 9 luni de sarcină și primele 9 luni de viață, să se repete ciclic. Iar acest lucru este posibil doar în cazul în care omul nu se naște din nou, de sus, din apă și din Duh (Sfânta Evanghelie după Ioan 3:5). O altă recunoaștere a transmiterii unor păcate până la a 3-a sau a 4-a generației o aduc Gilbert Renaud prin tehnica Recall Healing sau Vindecarea prin Amintire [3] și Anne Ancelin Schützenberger care a pus bazele psihogenealogiei sau analiza transgenerațională [4]. Jacques Martel, autorul cărții ”Marele Dicționar al bolilor și afecțiunilor - Cauzele subtile ale îmbolnăvirii” spune că ”sănătatea se termină acolo unde începe dizarmonia, conflictul cu tine însuți și cu ceilalți, frica, neîncrederea, necredința, vinovăția, resentimentul, uitarea iubirii ... Iar toate acestea încep ... odată cu deconectarea de la resursele îndestulătoare cu care am fost înzestrați, prin ignorarea legilor și principiilor universului.” [5]

Referitor la compensarea și contrabalansarea greșelilor prin credința în Dumnezeu și iubirea Lui de către om este suficientă vizitarea mânăstirilor ortodoxe și observarea stării de sănătate a călugărilor și maicilor indiferent de vârstă. Există și nenumărate cazuri de vindecări cu tratamente placebo, ceea ce arată importanța credinței și capacitatea ei de producere de ”miracole”. Iar despre iubirea semenilor se pot spune atât de multe încât s-au scris și se mai pot scrie cărți întregi [6]. O serie de articole științifice evidențiază efectele iubirii manifestată cu dragoste, materializată prin atributele ei (empatie, milă, bunătate, blândețe ș.a.m.d.), asupra fiziologiei umane. Există mai mulți hormoni neurotransmițători pe care îi produce corpul omului pe durata proceselor de manifestare a iubirii curate. Cel mai studiat neurotransmițător este oxitocina, cunoscută și sub denumirea de hormonul dragostei. Cercetările au evidențiat o creștere a secreției acestui hormon atunci când omul trăiește emoții de milă, bunătate și generozitate [7-12] iar acest surplus de oxitocină contribuie la protejarea sistemului cardiovascular și ajută inima să înlocuiască celulele cardiomiocite bolnave sau moarte participând la regenerarea țesuturilor după un atac de cord. Referitor la iertarea greșiților noștri, cercetările științifice au demonstrat îmbunătățirea rezistenței la stres prin eliberarea de emoții negative asociate supărărilor, îmbunătățirea proceselor cognitive, reglarea respirației și a ritmului cardiac, îmbunătățirea funcției cardiovasculare și a funcționării sistemului nervos [13]. Iar pocăința, adică recunoașterea făptuirii de greșeli , căința, cererea iertării adresată lui Dumnezeu și primirea acesteia, împreună cu voința de a păzii Sfintele Porunci, silința înfăptuirii voinței și primirea Cuvântului fac posibilă trăirea de miracole, inclusiv vindecarea unor boli declarate de către știința medicală ca fiind incurabile. Faptele drepte personale și milostenia constituie, la rândul lor, factori de compensare ori de contrabalansare a păcatelor. S-au constatat multe cazuri de vindecări ”miraculoase” a unor persoane suferinde de cancer, netratabil medicamentos, care s-au implicat în activități de ajutorare a altor oameni suferinzi de aceleași afecțiuni sau de alte boli, acest lucru ilustrând doar o parte din beneficiile ajutorării celor ce sunt în necazuri și nevoi.

2. o formă de vindecare a anumitor organe afectate de rău pentru sau după eliberarea de acesta.

Medicul german dr. Ryke Geerd Hamer a studiat inițial cauzele producerii cancerului folosind atât imagistica cât și explorarea vieții pacienților extinzând ulterior cercetările la multe alte boli cunoscute și a stabilit că „orice boală este cauzată de un șoc conflictual care prinde un individ complet nepregătit” care ”declanșează un Program Biologic Special Semnificativ ce se desfășoară sincron la nivelul psihicului, creierului și organului corespunzător”. Conform acestor cercetări boala prezintă două faze: una de conflict activ corespunzătoare suferinței emoționale, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și insomnie și una de vindecare, după rezolvarea conflictului, caracterizată de oboseală, dureri de cap, inflamații, infecții și durere în funcție de afecțiunea fizică aflată în proces de vindecare, bolile cronice fiind rezultatul menținerii pe termen lung a ”conflictului” care a afectat corpul sau a retrăirii în mod frecvent a acelui ”conflict”. [14-18] Teoria lui Hamer a fost preluată de o serie de medici din numeroase țări și aplicată cu rezultate mai mult sau mai puțin edificatoare. Acest lucru se datorează faptului că Hamer nu a luat în considerare predispozițiile genetice și alți factori. Din acest motiv teoria lui nu este general valabilă. O confirmare a acestei afirmații aduce medicul francez dr. Luc Bodin care, ca urmare a propriilor cercetări a ajuns la concluzia că șocul conflictual este doar factorul declanșator și că ”toate bolile, de la cele mai simple la cele mai grave, au o cauză dublă, deci și o semnificație dublă: o cauză fizică: sedentarism, alimentație necorespunzătoare, poluare, ereditate, fumat etc.; o cauză psihologică: o suferință a ființei.” [19-20] Gilbert Renaud în tehnica Recall Healing sau ”Vindecarea prin Amintire” folosește o teorie asemănătoare cu cea a lui Hamer [4] considerând unele boli ca fiind o formă de vindecare a organului afectat de șocul conflictual. În plus, Renaud a extins aria conflictelor la strămoși și urmași pe baza teoriei transgeneraționale a lui Fréchet.

Posibilitatea ca o boală să fie privită drept formă de vindecare se regăsește și în Sfânta Scriptură. În Leviticul - cartea a treia a lui Moise 13:38-39 și 40-41 se prezintă clar două boli care sunt efectul curățării omului de unele păcate ce au afectat pielea trupului respectiv scalpul: pecinginea și pleșuvia, cu condiția ca petele albe corespunzătoare pecinginii să fie albe-vinete iar pe zona pleșuviei să nu existe pete albe sau roșiatice. De asemenea, în cazul leprei vindecarea era recunoscută prin răni ”schimbate în alb”, prin umflături ori bube negricioase care nu ”se lățesc” în decurs de 7 zile sau chelbe care nu se extinde și care este neadâncită sub piele și cu părul de pe ea negălbui timp de 14 zile fără a-și modifica aceste caracteristici (Leviticul - cartea a treia a lui Moise 13). Un exemplu de vindecare prin intermediul bacteriilor, oferit metaforic în Sfânta Evanghelie după Ioan 9:6-7, este cel al vindecării unui orb din naștere de către Domnul Iisus Hristos prin ungerea ochilor acelui om cu tină făcută din țărână și salivă. Se cunoaște faptul că saliva conține apă și electroliți, mucus, enzime, imunoglobuline, proteine, compuși antibacterieni, compuși azotați și factori de creștere (vindecare) [21-23] iar un singur gram de sol poate adăposti până la 10 ¹⁰ celule bacteriene și o diversitate de specii estimată între 4000 și 50000 specii [24]. Ținând cont de faptul că Iisus Hristos era sănătos, tina obținută din combinarea celor două substanțe a conținut atât bacterii considerate patogene cât și compuși antibacterieni și factori care stimulează creșterea, proliferarea, vindecarea și diferențierea celulară. Astfel, tina care a acoperit ochii orbului poate reprezenta simbolic o inflamație sau o ”bubă negricioasă” prin intermediul căreia s-a vindecat organul afectat și care a putut fi ușor înlăturată după ce și-a îndeplinit misiunea, prin spălare cu apă, timpul necesar vindecării fiind durata de timp în care orbul a parcurs drumul până la scăldătoarea Siloamului. Vindecarea unui orb făcută de Mântuitor aproape de Ierihon (Sfânta Evanghelie după Luca 18:35-43) și tămăduirea orbilor în Capernaum (Sfânta Evanghelie după Matei 9:27-30) împreună cu alte relatări ale vindecării orbirii ne arată că aceeași boală poate fi vindecată într-un timp mult mai scurt, chiar instantaneu de către Dumnezeu. Se poate concluziona că deosebirea dintre vindecarea cu tină și celelalte vindecări ale aceleași afecțiuni fizice, orbirea, se datorează fie gravității afecțiunii sau categoriei cauzelor care au generat-o (”ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”, Sfânta Evanghelie după Ioan 9:3), fie credinței omului bolnav, fie dorinței celui suferind de a se vindeca (Sfânta Evanghelie după Marcu 10:51-52).

Analizând teoria dr.-lui Hamer în paralel cu relatările biblice menționate rezultă că există situații în care temporar unele bacterii potențial dăunătoare sunt benefice în procesul vindecării cu condiția ca ele să fie ținute sub control de către sistemul imunitar. Aceste ciuperci și microbacterii pot fi asemănate cu niște microchirurgi naturali care îndepărtează tumorile [17] și participă la vindecarea unor necroze, structuri biologice îmbătrânite, tromboze, arterioscleroză, ateroscleroză, monturi și alte asemenea afecțiuni organice. Însă, atunci când și sistemul imunitar a fost afectat de anumite ”conflicte”, se pot produce infecții grave și este necesară tratarea acestuia simultan cu tratarea infecției. Un sistem imunitar sănătos, care funcționează corespunzător misiunii pe care o are, intervine la timp în asigurarea sănătății trupului, inclusiv în eliminarea celulelor canceroase la scurt timp după apariția acestora. De asemenea, vindecarea se poate realiza atât cu ajutorul bacteriilor cât și fără intervenția acestora, în mod ”pașnic” fără simptome care să alerteze, să sperie sau să creeze suferință. Nu este nevoie ca omul cu diverse tumori sau necroze să sufere suplimentar prin dezvoltarea unor infecții localizate sau generalizate. Dacă, însă, acestea se produc, ele sunt un indiciu al afectării sistemului imunitar și al existenței unor emoții negative puternice sau de durată la adresa propriei persoane fie izvorâte din credințe greșite sau false de la nivelul inimii, fie moștenite la nivel de suflet (legate de o serie de informații aflate în subconștient), fie primite din exterior de la alte ființe, fie generate de demoni sau duhuri întunecate.

3. materializarea unor blesteme, jurăminte, dorințe sau respingeri personale (autoimpuse) sau ale altor oameni.

Sfânta Scriptură ne vorbește despre importanța vorbelor noastre: ”În puterea limbii este viaţa şi moartea” (Pildele lui Solomon 18:21), ”Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui.” (Pildele lui Solomon 10:8), ”gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.”, ”limba urzitoare de rele aduce pierzare.” (Pildele lui Solomon 10:14, 31). Derek Prince în cartea ”Binecuvântare sau blestem: Tu alegi!” prezintă o mulțime de cazuri reale care se referă atât la boli datorate unor blesteme sau jurăminte autoimpuse ori ale altor oameni cât și la alte necazuri și nevoi [25]. De asemenea, unele dorințe sau respingeri pot fi dăunătoare atunci când sunt însoțite de emoții intense sau sunt gândite ori și afirmate frecvent. Spre exemplificare, dorința de a nu mai auzi anumite lucruri a căror ascultare nu poate fi evitată contribuie la slăbirea sau chiar la pierderea auzului. Apariția aceleiași afecțiuni fizice este înlesnită și de afirmația: ”nu mai vrea să aud scuze/ce ai de spus/...”, care este o afirmație de respingere.

Blestemele sunt expresii negative însoțite de emoții negative, de energii informate dăunător. Ele conțin programe distructive la nivel de suflet, mental sau organic sau programe care blochează manifestarea binelui ori împlinirea dorințelor pentru cel căruia îi sunt adresate ori inclusiv pentru cel care le rostește sau doar pentru vorbitor, putând fi în același timp pricină de sminteală pentru cel ce aude. Aceste expresii negative sunt de forma: ”Să nu ai parte de …!”, ”N-o să faci nimic bun în viață dacă ...”, ”Nu ești/sunt bun de nimic”, ”Nu știi/știu nimic”, ”Ai/am două mâini stângi”, ”Nu meriți/merit să…”, ”Ai/am parte mereu de eșecuri”, ”Vorbește gura fără tine/mine”, ”Nu poți/pot să fii/fiu calm”, ”Nu mă aude nimeni când…”, ”Nu pot înghiți/digera/rumega ...”, ”Ai răbdare! Trebuie să rumeg(e) ...”, ”Mi-a tăiat / Îți taie răsuflarea ...”, ”(Îmi/Îți) Este greu ...”, ”Nu suport(ă) ...”, ”Nu poate/pot merge ...”, ”Nu este/sunt în stare de ...”, ”Este (un) mincinos/hoț/neserios/orb/surd ...” ș.a.m.d. De asemenea, unele blesteme vizează doar propria persoană, viitorul ei ori inclusiv proprii urmași: ”Să nu am parte de … dacă te mai ajut vreodată!”, ”Cât trăiesc nu o să ...”, ”Niciodată eu nu voi ...” etc.. Blestemele de neam pot fi făcute atât de una dintre persoanele la care face referire blestemul, vie sau decedată (strămoș): ”Eu și tot neamul meu ...” cât și de alți oameni vii sau adormiți, de forma: ”Tu și tot neamul tău să ...”.

Indiferent de motivul care le-a determinat (sentimente negative puternice cu sau fără intenție de răzbunare, spirit de glumă sau exprimare neadecvată inconștientă), blestemele se împlinesc dacă condițiile permit: fie persoana căreia îi sunt adresate ori cea despre care se vorbește este vulnerabilă din punct de vedere spiritual, fie blestemul rezonează cu unele credințe ale persoanei respective, fie blestemul este ”ajutat” să se împlinească de o serie de alte greșeli ale omului în cauză.

Domnul Iisus a accentuat gravitatea a două categorii de blesteme de desconsiderare/judecare/învinuire: ”netrebnicule” și ”nebunule”.

”Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.” (Sfânta Evanghelie după Matei 5:21-22)

Ce înseamnă a zice fratelui: netrebnicule? Conform dexonline și contextului afirmației Mântuitorului, netrebinc înseamnă: mizerabil, nevrednic, păcătos, rău, ticălos sau lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate. Păcătoși sunt toți oamenii (”nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta”, Psalmul 142) iar valoarea, utilitatea și însemnătatea (importanța) fiecărui om o cunoaște deplin doar Dumnezeu. Din aceste motive desconsiderarea oamenilor, inclusiv a propriei persoane, este un păcat grav care se plătește pe baza celor spuse de Iisus: ”… cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura” (Sfânta Evanghelie după Luca 6:38)

Desconsiderarea poate fi făcută doar în cuget sau și verbal, personal sau față de alții (bârfind/clevetind) prin afirmații din categoria ”netrebnicule”: nu merit(ă) (ce realizări are?/ce-a făcut la viața lui ca să aibă dreptul să …?), obraznic, rău, leneș, nepriceput, iresponsabil, ticălos, desfrânat, hoț, inutil (trăiesc/trăiești degeaba), o belea pentru alții, un prost, un handicapat (nu știu/știe nimic/nu-s(i) în stare de nimic), o lichea, tăietor de frunze la câini ș.a.m.d. Aceste etichetări fac parte din categoria distorsiunilor cognitive conform psihologiei și sunt niște generalizări false [26]. Un om nu greșește într-una, nu este continuu obraznic, rău, leneș ș.a.m.d., chiar și cel mai mare păcătos, și nu există om care să nu fi greșit. Acest aspect este evidențiat și în Sfânta Evanghelie după Ioan 8:3-11 prin cererea adresată de Iisus fariseilor și cărturarilor care au adus spre judecată o femeie prinsă asupra faptului de adulter: ”Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.”. Din punct de vedere al neuroștiinței orice adjectiv rostit la adresa propriei persoane poate fi perceput de creier drept o comandă care, împreună cu subconștientul, se străduiește să o îndeplinească. [27-35] La fel se poate întâmpla și în cazul în care atributul este asociat altei persoane atunci când aceasta o acceptă ca adevăr sau atunci când în subconștientul ei există informații care o validează. În plus, atunci când un adjectiv este rostit fără precizarea subiectului, adică etichetarea unui alt om fără a specifica la cine se referă sau în cazul etichetării unei categorii de oameni din care face parte și persoana care etichetează ori când se referă la toți oamenii, adică și la ea, folosind expresii de forma: ”invidiosule!” sau ”cei care nu au sunt invidioși” ori ”oamenii sunt invidioși” atunci este posibil ca persoana care a rostit-o de mai multe ori sau o singură dată dar cu trăiri emoționale intense (ceea ce oferă putere structurii informatice în subconștient) să trăiască chiar și ea sentimente de invidie. În cazul unor jigniri de forma: chiorule, handicapatule, tâmpitule … sau ”ești orb/handicapat/surd…?” aceste etichetări, pe lângă faptul că rănesc sufletește persoana căruia îi sunt adresate, pot contribui la apariția unor afecțiuni ale organelor fizice sau ale capacităților psihice ori mintale corespunzătoare etichetării. Tot neuroștiința ne spune că persoana căreia îi sunt adresate frecvent astfel de jigniri poate ajunge să creadă că sunt adevărate și astfel să se îmbolnăvească. Chiar și clevetirea este dăunătoare deoarece cuvintele rostite sunt energie informată în mișcare, însoțită de emoții, și pot ajunge la destinatar indiferent de locul unde acesta se află.

Ce semnificație are numirea altui om ”nebun” sau a propriei persoane? Tot conform dexonline nebun poate fi numit un om bolnav mintal (alienat, dement) sau unul lipsit de judecată dreaptă (nechibzuit, necugetat, nesocotit). În primul caz acel om este de plâns, de compătimit și de ajutat iar în al doilea caz numirea cu această etichetă a celor care fac greșeli este o ”nebunie”. Această greșeală se pedepsește cu aceeași măsură prin situații ce depășesc capacitatea celui ce a păcătuit, etichetând astfel alți oameni, de a se comporta el însuși în mod nechibzuit sau prin învinuiri asemănătoare primite de la alți oameni, învinuiri considerate nedrepte de obicei. De asemenea, ca și în cazul precedent, această etichetă poate susține dezvoltarea unor afecțiuni psihice atât la omul care săvârșește acest păcat cât și la cel căruia îi sunt adresate.

Ținând cont de avertizarea Mântuitorului, extrem de periculoase sunt blestemele părinților făcute asupra copiilor. Din păcate, acest lucru ori nu este cunoscut ori nu i se acordă importanța cuvenită. Câteva astfel de blesteme sunt următoarele: ”Ești obraznic!”, ”Ești incapabil!”, ”Ești un prost!”, ”Ești bolnav!”, ”Ești neîndemânatic!” etc. sau ”Copilul meu este obraznic.”, ”Copilul meu este bolnav.” (obsv.: când părintele are mai mulți copii, prin faptul că nu a specificat care este bolnav poate contribui la îmbolnăvirea și a celorlalți dar nu neapărat de aceeași boală), ”Copilul meu este sensibil/bolnăvicios/mofturos/obraznic/neascultător/încăpățânat/...”, ”Copilul meu nu-i în stare să învețe.” ș.a.m.d. Tot în această categorie intră și proiecțiile făcute de părinți asupra viitorului copiilor: ”N-o să-ți folosească la nimic facultatea!”, ”Nici o fată n-o să se uite la tine!”, ”Dacă te măriți cu X viață bună n-o să ai!” etc.

Referitor la jurăminte, acestea sunt asemănătoare cu blestemele și la fel de periculoase. În primul rând, cu trecerea timpului ele pot fi uitate și încălcate. Dar în acel moment subconștientul intră în acțiune pentru a le împlini ca pe niște dorințe ferme care au fost exprimate la un moment dat. De exemplu, jurămintele de forma blestemelor autoimpuse: ”cât trăiesc eu nu voi face/accepta/ierta/uita...” Însă, după un timp este posibil a se face ceea ce în trecut s-a considerat inadmisibil și atunci este posibil să apară boli sau situații care să ”ajute” la pierderea vieții. Tot jurăminte sunt afirmațiile de genul: ”niciodată nu voi ...” (cu posibile consecințe ca cele menționate anterior) sau ”mai bine singur(ă) decât cu cineva care bea” (poate fi una dintre multele cauze ce concură la pierderea partenerului sau se poate opune manifestării posibilității de a avea o relație deoarece toți oamenii beau apă; exprimarea corectă necesită specificarea tipului de băutură și a cantității - peste măsură, însă și mai bine este de a nu face astfel de afirmații). Iisus Hristos a avertizat asupra acestor lucruri. El spune: ”Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Sfânta Evanghelie după Matei 5:34-37) De aceea este bine ca:

”Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă.” (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel 4:29).

4. consecința emoțiilor negative.

Emoțiile, adică trăirile de scurtă durată și sentimentele (trăiri emoționale de lungă durată), sunt energie în mișcare, informată benefic sau dăunător, respectiv pozitiv sau negativ și sunt forme de manifestare a binelui sau a răului. Emoțiile negative pot fi atât dăunătoare cât și benefice. Sentimentele negative sunt (mai) dăunătoare comparativ cu trăirile negative de scurtă durată doar atunci când acestea din urmă nu sunt extrem de intense. Ele aparțin umbrei sufletului formând așa numita întinăciune a sufletului împreună cu structurile informatice potențial dăunătoare (interpretări distorsionate ale realității) de care sunt atașate sau cu informațiile externe și interne asimilitate din momentele trăirii acelor emoții negative, informații/amintiri care devin astfel întinate cu rău și posibili factori declanșatori a noi trăiri negative. În mod natural emoțiile negative sunt generate de sistemul de protecție a omului cu scopul asigurării supraviețuirii, însă, unele emoții negative sunt produse de gândurile negative, consumând din energia necreată a sufletului, altele sunt din umbra sufletului activate de unele structuri informatice din subconștient, iar alte emoții negative sunt generate de duhuri ale răului din interiorul sau exteriorul ființei ori de demoni. Toate emoțiile negative din umbra sufletului, întinăciunea omului, se pot afla oriunde în interiorul și exteriorul trupului ,structura de câmp a sufletului interferând cu structura fizică a trupului, cu unele excepții. Astfel, emoții negative se regăsesc în celule, organe și sisteme ale trupului, în mintea omului la nivelul inimii, a creierului și în jurul trupului (în structura sufletului): imaginație; dorințe; intenții; voințe; raționamente; imaginea de sine; cunoașterea stocată la nivel de trup, în creier și inimă, și la nivel de suflet, în subconștient, cunoaștere asimilată, interpretată și memorată în prezența și sub influența răului. De asemenea, la nivel de trup întinăciunea sufletului poate determina în mod direct sau indirect, prin afectări ale funcționării celulelor, organelor și sistemelor, depuneri pe intestine, îndeosebi în colon, depunerile pe vasele de sânge sau atrofierea lor, afectarea sistemului limfatic, îmbolnăvirea sau îmbătrânirea, chiar moartea, unor celule (nu cele îmbătrânite natural) inclusiv a celulelor sangvine, dezvoltarea de tumori, atrofii organice și celulare de diferite patologii, inflamații, afectarea funcționării unor organe, depuneri sau deteriorarea unor receptori organici (ochi - cataractă; piele - erupții; sistemul olfactiv - rinită, sinuzită; limbă - leucoplazia, candidoza orală ș.a.) etc.

Știința, în special psihologia, consideră manifestările omului sub influența răului ca boli psihice ce se pot somatiza, emoții din subconștient necunoscute și refulate care determină anumite comportamente sau afecțiuni fizice de etiologie necunoscută. De exemplu, minciuna poate avea ca și cauză emoții de furie din subconștient asociate unor experiențe de viață care au generat acea furie și care nu a fost atunci eliberată din anumite motive. [35] În realitate poate exista și o tendință a omului de a minți ca urmare a fricii de posibile consecințe cunoscute sau presupuse dar pot exista și tipare mentale care să se manifeste în situații asemănătoare. Însă, indiferent de situație și cauză emoțiile negative au un rol extrem de important în manifestarea omului.

Tot ce este la nivel macro există și se manifestă și la nivel micro. În publicațiile [36-38] se arată efectele furiei, atribut al răului materializat sub forma de energie în mișcare, asupra unor celule și organe ale trupului. În viața de zi cu zi, la nivel macro, unii oameni care sunt cuprinși de furie acționează cu violență verbală sau și fizică ce poate duce la distrugerea de obiecte, la lovirea altei persoane sau a unui animal ș.a.m.d. Deci, furia poate avea la nivel macro efecte distrugătoare. În mod asemănător, la nivel micro trăirea emoțională a furiei, energie în mișcare, poate avea efecte distrugătoare asupra celulelor pe care le lovește în timpul și pe traseul deplasării în spațiu ca undă purtătoare a energiei și informației negative a furiei. Dacă se ia în discuție emoția frică [39-41], un om care trăiește un sentiment intens de frică reacționează în funcție de informația din subconștient, de modul de comportament ”cunoscut”: fie ”paralizează” de frică, în sensul că nu are nici o reacție și atacă sau fuge după ce trece momentul de ”paralizie” dacă mai poate face aceste lucruri, fie reacționează violent aproape instantaneu și atacă de la început pentru a se apăra, fie fuge ori se ”micșorează”. În mod asemănător, la nivel micro o celulă atinsă de o undă purtătoare a energiei și informației fricii fie ”paralizează” în sensul de oprire a funcțiilor ei (cazul reducerii imunității, apariției diabetului, hipotiroidism ș.a.m.d.), fie ”paralizează” la început și apoi atacă (cazul tumorilor canceroase), fie atacă de la început însă atacă celula învecinată deoarece unda deja a trecut (cazul bolilor autoimune), fie ”fuge” schimbându-și în mod necontrolat poziția și dăunător pentru organism (cazul unor metastaze) ori se ”micșorează” (cazul unor necroze). Dacă, însă, un om trăiește o emoție de ură față de o altă persoană atunci comportamentul și atitudinea lui față de ”obiectul” urii sunt însoțite și de alte emoții negative în funcție de cunoașterea pe care o deține, de nivelul conștiinței și de capacitățile, abilitățile și puterea pe care o deține în plan social. În cazul unei confruntări de orice natură cu persoana pe care o urăște, omul poate trăi și emoții de furie, frică, desconsiderare sau învinovățire. Astfel, pe lângă efectele negative ale emoției de ură (distrugere) intervin și efectele celorlalte emoții care pot avea consecințe dăunătoare atât la nivel macro cât și micro.

În Noul Testament se regăsește insistent îndemnul de a nu ne mânia sau de a nu ne culca mânioși: ”Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu (Iisus) însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă” (Sfânta Evanghelie după Matei 5:21-22) Iar Sfântul Apostol Pavel ne spune în Epistola către Efeseni: ”soarele să nu apună peste mânia voastră” ceea ce arată importanța duratei și a gravității acestui păcat.

Dar, ce este mânia? Un set de energii negative sau duhuri ori demoni (în cazul celor nebotezați în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh) care conține energii informate distructiv: ură, trufie sau frică, autoîndreptățire sau respingerea adevărului, furie, dorința de a pedepsi sau chiar de a ucide. Asemănătoare mâniei este revolta. Diferența dintre cele două constă în faptul că în locul dorinței de răzbunare, revolta conține dorința de a face ceva pentru a schimba realitatea percepută. Supărarea și nemulțumirea sunt alte două forme ale mâniei. Supărarea este o mânie refulată în interior care nu s-a manifestat față de obiectul mâniei sau care este exprimată doar față de alți oameni prin așa numitele ”plângeri de milă”, clevetire sau învinuiri, iar nemulțumirea diferă puțin de supărare prin faptul că ea nu conține nici o dorință de pedepsire sau de a schimba realitatea și este, ca și supărarea, fie doar interiorizată fie și ”plânsă”.

În funcție de intensitatea și durata mâniei, conform explicațiilor anterioare, pot fi afectate mai mult sau mai puțin sănătatea și funcțiile endoteliului vascular și ale creierului cu consecințe negative asupra sănătății întregului trup și a vieții în ansamblu ca urmare a unei circulații sangvine deficitară, a oxigenării necorespunzătoare a țesuturilor organice, a dereglării funcționării acestora, a perturbării transmiterii informațiilor prin căile neuronale afectate, a reducerii capacității de prelucrare a informațiilor la nivelul creierului și a unor decizii neînțelepte, a stării de oboseală sau epuizare și reducerii capacității de muncă sau a performanțelor muncii ș.a.m.d. Însă, trăirile emoționale și sentimentele de iubire, compasiune, bunătate sau alte emoții curate care materializează atribute ale iubirii pot hrăni celulele vii sau chiar pot vindeca/repara unele celule, organe sau sisteme ale corpului oricărei ființe, atât cele aparținând propriei persoane cât și a ființelor față de care omul se manifestă cu dragoste. [10-12],

Soluția pentru tratarea și vindecarea acestor cauze ale îmbolnăvirii constă în iertarea greșiților și acceptarea trecutului și mărturisirea păcatelor (spovedanie), inclusiv a tuturor emoțiilor negative trăite și a sentimentelor negative existente în prezent.

Iertarea greșiților poate fi făcută prin înțelegerea faptului că toți suntem oameni și nici unul nu e fără de păcat sau prin mărturisirea păcatului neiertării.

Acceptarea trecutului poate fi făcută prin echilibrarea suferinței prin identificarea părții pozitive a ei sau prin credință și acceptarea Voii lui Dumnezeu deoarece nimic nu se întâmplă fără Voia Lui și toate sunt spre binele omului.

Pentru mărturisirea păcatelor și a sentimentelor negative este necesară identificarea lor pe baza Cuvântului prezentat de Sfânta Scriptură. În cazul sentimentelor negative, recunoașterea acestora poate fi făcută prin reamintirea evenimentelor traumatice și prin analiza stării interioare actuale. Adică, ce simt când mă gândesc la ... (evenimente trecute)?, cum mă simt acum când mă gândesc la prezent?; ce simt când mă gândesc la viitor?

5. roadele greșelilor de neam, a greșelilor partenerului de viață, a urmașilor și a altor oameni implicați în mod direct sau indirect în viața personală, geșeli care nu au fost iertate, plătite sau vindecate și corectate

Roadele acestor greșeli sunt numite frecvent ”karmă” însă termenul nu se regăsește în Sfânta Scriptură deoarece el are o semnificație bazată pe teoria renașterii, a reîntrupării. În budism termenul ”karma” înseamnă principiul că acțiunile au consecințe iar modul în care renaștem depinde de acțiunile noastre etice din această viață. [42-43] În hinduism, fie că este bună sau rea, karma asigură pentru fiecare acțiune răspunsul adecvat ghidând sufletele către creștere și iluminare. ”Regula karmei este simplă: acțiunile bune duc la rezultate pozitive, în timp ce acțiunile negative duc la consecințe negative. Cu toate acestea, intenția din spatele fiecărei acțiuni este cea care determină cu adevărat greutatea karmică a acesteia. Acțiunile întreprinse cu intenții pure, indiferent de rezultat, sunt mai susceptibile de a genera karmă bună. Între timp, acțiunile conduse de motive egoiste pot duce la karmă negativă, chiar dacă par amabile la suprafață.” [44] Există și alte definiții ale karmei dar, în principiu, ele au la bază teoria reîncarnării, a trăirii mai multor vieți pe Pământ, credință neconfirmată de Sfânta Scriptură ca fiind general valabilă. Singura precizare referitoare la reîntrupare este cea de proorocie a celei de-a doua veniri a Sfântului Ilie. Din acest motiv folosirea termenului ”karmă” este greșită cu toate că el conține adevărul biblic referitor la faptul că acțiunile omului sunt fie benefice, fie dăunătoare, (pozitive sau negative conform teoriei folosite îndeosebi de către psihologi și psihoterapeuți) și că ele pot ”rodi”, în anumite condiții, conducând la experiențe de viață pozitive sau negative. În cartea ”Conferințe. Karma și dreptul divin” Ovidiu Dragoș Argeșanu ia în considerare toate energiile pe care un om le generează în timpul existenței (gânduri, vorbe, fapte, emoții), unele pozitive, altele negative și face suma lor. Dacă această sumă este pe plus el o numește dharma iar dacă este pe minus, karma. [45] Ulterior, în cursul de Spiritualitate, masterclass online de pe platforma Life University Romania [46], Argeșanu recunoaște faptul că românii au asimilat noțiunea de karmă ”ca fiind suma tuturor lucrurilor negative care ne vin din trecut, din viața asta sau din altele, adică tot ce am făcut greșit, inclusiv în viața asta, se transformă în karmă”. Conform propriei lui cunoașteri toate energiile corespunzătoare karmei formează un nor karmic energetic ce este conectat la om prin intermediul meridianelor lui energetice și a genei, inclusiv în ADN, ca informație: ”tot ce nu a fost rezolvat la nivel de neam se regăsește în mine” [46]. În realitate norul karmik se formează din greșelile omului nu din cele ale neamului, însă o parte din aceste greșeli se pot datora fie informației moștenite de la părinți și strămoși, fie greșelilor făcute de părinți în educarea copilului sau ulterior, acestea din urmă fiind preluate de copilul adult drept bune practici, însușite și înfăptuite. Și în ortodoxie este recunoscută această condensare a energiilor negative ale greșelilor însă nu se folosește noțiunea de ”nor karmic” ci cea de ”negura greșelilor” deoarece acele energii întunecate sunt efectul tuturor greșelilor omului. Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este doar una dintre slujbele de rugăciune în care se menționează această negură: ”Risipește negura greșelilor mele, dumnezeiască mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască și veșnică.” [47] Referitor la consecințele gândurilor, vorbelor, faptelor și trăirilor noastre Domnul Iisus ne spune că ”orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.” (Sfânta Evanghelie după Matei 7:17) și că ”sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.” (Sfânta Evanghelie după Matei 13:23) De asemenea, Apostolul Pavel zice că ”ce va semăna omul, aceea va şi secera.” (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 6:7). În concluzie, acceptarea și utilizarea noțiunii de karmă este greșită iar ”karma” de neam constă în transmiterea greșelilor neiertate și a rănilor sufletești ale păcatelor strămoșilor în timpul conceperii copilului, la nivel de suflet, și prin educația și exemplele greșite oferite de părinți. Orice gând, cuvânt, faptă sau trăire emoțională este asemenea unei semințe plantate care rodește după un timp, mai scurt sau mai lung în funcție de soiul seminței, iar roadele sunt în general mai multe sau și mai mari decât sămânța. Astfel, roadele pe care le culegem cuprind atât efectul semințelor bune cât și a celor rele, nedorite, precum este neghina, fiind necesară diferențierea între roade: roadele pozitive sunt rodul din timpul vieții a semințelor benefice plantate ori moștenite (gânduri, vorbe, fapte și emoții benefice tuturor) iar roadele negative sunt rodul semințelor dăunătoare (gânduri, vorbe, fapte și emoții ce au generat prejudicii Creației, inclusiv propriei persoane). Înțelepciunea populară românească exprimă acest adevăr prin numeroase proverbe și zicători: ” Toate își au vremea lor.”, ”Ce semeni aia culegi.”, ”Cum îți așterni așa dormi.”, ”Din stejar stejar răsare.”, ”Ura naște ură și iubirea iubire”, ”Din pomul bun roadă bună se face.”, ”După poamă se cunoaște pomul și după faptă omul.”, ”Semeni vânt, culegi furtună.”, ”Nu-i faptă fără răsplată.” ș.a.m.d. [48] Însă, o parte din aceste proverbe nu mai sunt valabile pentru omul care este botezat cu apă și Duh Sfânt, care își dă silința să păzească Sfintele Porunci și să se manifeste cu dragoste și care cere Tatălui nostru din Ceruri iertarea greșelilor precum și el a iertat celor ce i-au greșit: ”Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc” (Sfânta Evanghelie după Matei 6:14).

Roadele greșelilor sunt de trei tipuri: personale, de neam și dobândite prin căsătorie, urmași (copii) și alți oameni implicați în mod direct sau indirect în viața personală (asocieri profesionale, locul de muncă, localitatea de domiciliu, țara, continentul).

Roadele greșelilor personale și cele de neam au făcut succint obiectul primei categorii de cauze ce pot contribui la îmbolnăvirea trupului (fig.1), unele greșeli pe care omul le face datorându-se moștenirii informațiilor și emoțiilor negative primite de la întreg neamul prin intermediul părinților. Pe lângă acestea, se vorbește despre negura greșelilor care vine de pe mamă și de pe tată, greșeli care nu au fost iertate de Dumnezeu sau nu au fost plătite și corectate. Această negură conține de fapt consecințele propriilor greșeli pe care omul le-a făcut sub influența greșelilor de neam moștenite informațional și emoțional, a educției greșite primită de la părinți și a exemplelor de viață ale părinților, bunicilor sau chiar străbunicilor în unele cazuri. Însă omul ”care, văzând păcatele, văzând toate câte le-a făcut tatăl său, el se păzeşte şi nu face nimic asemenea; În munţi nu mănâncă jertfe idoleşti, nu-şi ridică ochii spre idolii cei mincinoşi ai casei lui Israel şi femeia aproapelui său nu o necinsteşte; Pe nimeni nu apasă, zălog nu ia şi avutul altuia nu-l risipeşte; celui flămând ii dă din pâinea sa, cu haina sa îmbracă pe cel gol; Pe sărac nu asupreşte, nu ia nici camătă, nici dobândă; poruncile Mele le păzeşte şi se poartă după legile Mele; acest om nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va trăi. ... Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi. Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.” (Iezechiel 18:14-17, 19-20) Iar ”dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a făcut şi păzeşte toate legile Mele şi face ceea ce e bun şi drept, el va trăi şi nu va muri. Nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi făcut, ci va trăi pentru dreptatea pe care va fi făcut-o. Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu?” (Iezechiel 18:21-23) Greșelile părinților transmise copilului în momentul conceperii acestuia, pe perioada sarcinii și ulterior prin educația și exemplele de viață oferite pot să determine omul să facă aceleași greșeli sau altele atunci când acesta nu trăiește cu Dumnezeu. Omul care greșește culege roadele acestor semințe sub forma: a înșelat - va fi înșelat sau manipulat spre pierderi, a mințit - va fi mințit sau indu în eroare, a furat - va fi furat sau va suferi pierderi semnificative, a bătut - va fi bătut sau batjocorit ori calomniat, i-a judecat pe alții - va fi judecat sau învinuit ori condamnat ”pe nedrept”, nu și-a ajutat aproapele când acesta a fost bolnav - se va îmbolnăvi și nu va fi ajutat de către aproapele sau va fi tratat superficial de persoanele competente ori nu va avea acces la serviciile medicale sau va trebui să plătească pentru ele ș.a.m.d., plătind astfel prin pierderi, suferințe, retrăirea situațiilor dăunătoare pe care le-a generat, dar din postura de ”victimă”. Toate acestea pot fi factori declanșatori a diferite afecțiuni fizice prin trăirile emoționale negative care pot apărea, prin așa numitele erori medicale etc. În cazul în care omul se pocăiește, aceste greșeli se iartă și se șterg de către Dumnezeu precum și omul a iertat celor care i-au greșit.

Roadele greșelilor partenerului de viață (soț/soție) pot fi, la rândul lor, o cauză de îmbolnăvire ca urmare a unor greșeli făcute de acesta. De exemplu, dacă soțul a avut relații înainte sau în timpul căsătoriei cu alte persoane cărora le-a creat suferință și nu i-au fost iertate de către Dumnezeu aceste greșeli sau nu a plătit pentru ele, atunci el nu are dreptul să se bucure de partenerul de viață actual, de soția pe care o are. Acest lucru poate atrage diverse situații care să îi conducă la despărțire sau să o ducă pe partenera de viață în imposibilitatea de a fi o bună soție: imposibilitatea de a munci, de a-i oferi dragoste și atenție, de a-i fi alături când are nevoie, de a da naștere la prunci etc. Astfel de situații atrase ca urmare a greșelilor soțului pot constitui premize pentru dezvoltarea unor boli ale soției care să o aducă în incapacitatea de a-i oferi soțului ceea ce nu îi este permis să primească. Aceeași explicație e valabilă și în cazul în care soția a avut relații înainte sau în timpul căsătoriei cu alți bărbați de care s-a folosit pentru satisfacerea propriilor nevoi trupești sau sufletești. Exemplul prezentat este doar unul dintr-o multitudine de greșeli posibile ale partenerului de viață, greșeli care pot contribui la afectarea sănătății trupești și sufletești a soțului/soției, roadele negative ale greșelilor neplătite sau neiertate a oricărui om răsfrângându-se asupra unora din relațiile lui cu alți oameni, sub diverse forme, inclusiv prin participarea inconștientă la afectarea sănătății acestora.

Roadele greșelilor urmașilor, a copiilor sau nepoților, se răsfrâng în anumite condiții și asupra părinților ori a bunicilor. În primul rând prin greșelile copiilor datorate greșelilor părinților/bunicilor și transmise fie în momentul conceperii, la nivel de suflet, fie în timpul sarcinii, fie în primii ani de viață a copilului, fie prin educația oferită. De exemplu, dacă mama a vrut să avorteze când a aflat că este însărcinată sau din alte motive pe perioada sarcinii, copilul va avea în el frica de moarte, frica de a fi abandonat de cei dragi, frica de a fi vinovat că trăiește, frica de a supăra oamenii din viața lui, incapacitatea de a-i refuza indiferent de ce îi cer, frica de a nu greși, credința că nu-i suficient de bun, că nu-i capabil, că nu merită ș.a. Toate aceste sentimente și credințe din subconștient, împreună cu structurile informatice asociate, îi dezvoltă și susțin credințe de insuficiență, de incapacitate și de vinovăție. Ca urmare, el va avea parte în viață de evenimente care să confirme ceea ce crede despre el ”demonstrând” mamei și altor oameni că este ”o greșeală”, că ”nu e bun de nimic”, că ”nu merită să trăiască” etc. Având astfel de probleme, copilul va face o serie de greșeli care vor crea suferință părinților, nemulțumiri, rușine, supărări și posibile comportamente agresive care afectează atât sănătatea părinților cât și a copilului. De asemenea, copilul moștenește și o parte din greșelile tatălui și astfel, prin intermediul copilului se răsfrâng asupra mamei, și în acest fel, consecințele greșelilor tatălui copilului.

Roadele greșelilor altor oameni implicați în mod direct sau indirect în viața omului pot contribui la apariția unor afecțiuni fizice în mod asemănător roadelor greșelilor partenerului de viață. De exemplu, dacă partenerul de afaceri a făcut greșeli a căror roade constau în pierderi financiare, atunci afacerea nu va avea succes iar acest lucru poate fi o cauză a îmbolnăvirii trupești prin intermediul fricilor, nemulțumirilor etc.

Unele greșeli neplătite sau neiertate de Dumnezeu pot produce în viața omului evenimente care dau posibilitatea plății ei, a conștientizării răului și a înțelegerii importanței cunoașterii și ascultării Cuvântului. Însă, indiferent de roadele greșelilor personale, de neam, ale partenerului de viață, ale urmașilor și ale altor oameni implicați în mod direct sau indirect în viața omului, acesta poate face față cu ușurință evenimentelor negative cu ajutorul lui Dumnezeu, cu credință, nădejde și dragoste.

6. efectul unor vrăji, farmece, legături, făcături, descântece, magie.

Vrăjile/farmecele sunt acele energii informate care invocă energii negative, entități negative, duhuri ale răului sau demoni cu scopul de a face omul căruia îi sunt adresate să trăiască în lumi paralele din care cu greu se iese deoarece ating trăirile și leagă mintea și înțelepciunea, condiționând simțurile astfel încât cel vrăjit trăiește ca și cum ar fi hipnotizat, într-o lume doar a lui. În noua sa lume el nu mai ține cont de nimic din ceea ce știa sau a fost înainte, iar de acolo se iese, de obicei după ce trec 7 ani, doar cu ajutor dacă nu sunt rupte în starea lor incipientă. [49-50] În toată această perioadă omul vrăjit/fermecat este predispus la accidente și la fapte păcătoase care pot să conducă și la îmbolnăvirea trupului. Este cazul multor oameni bolnavi vindecați de Domnul Iisus Hristos ori de Apostoli conform relatării Noului Testament: ”unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli” (Sfânta Evanghelie după Luca 8:2), ”Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca.” (Sfânta Evanghelie după Matei 4:24), ”Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea.” (Sfânta Evanghelie după Matei 12:22), ”Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască, Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii.” (Sfânta Evanghelie după Marcu 3:14-15), ”De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia: Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec. Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit despre El.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 12:39-41)

Legăturile sunt energii informate care pot întrerupe comunicarea normală dintre suflet și trup, total (trupul primește energie doar din alimentație și nu se poate reface în cazul unor afecțiuni) sau parțial (pot fi așa numitele blocaje la nivelul chakre-lor). Aceste legături sunt create doar prin vrăji, farmece, făcături, descântece sau magie și pot fi dezlegate doar prin intervenție Divină. [49-50] Mai există un tip de legături care pot deveni dăunătoare în anumite circumstanțe, legături cunoscute sub denumirea de corzi energetice sau legături energetice, iar acestea conectează omul cu alți oameni vii sau suflete din alte lumi (când omul rămâne atașat de o persoană decedată prin retrăirea frecventă a amintirilor legate de acea persoană, prin plâns neîncetat pentru pierderea ei ori prin refuzul de a-și trăi viața fără acea persoană), cu animale, locuri, lucruri sau cu duhuri întunecate ori demoni (ca urmare a săvârșirii unor păcate). Prin intermediul lor, sufletul unui om viu sau a spiritului din alte lumi ori a animalului, duhul întunecat, demonul sau lucrul cu care omul este conectat poate interveni în sufletul acestuia prin gânduri, emoții și alte forme de energie informată, transmise în mod voit (cazul spiritelor din alte lumi) sau neintenționat (situație frecvent întâlnită) în cazul oamenilor și a animalelor, influențându-i gândirea și reacțiile. Orice coardă/legătură energetică este un canal prin intermediul căruia se pot deplasa și duhurile (de lumină sau întunecate) între lucrurile conectate (om-om, om-demon, om-spirit, om-animal, om-lucru material sau loc fizic ș.a.m.d.). Unele dintre aceste legături pot fi dezlegate de către omul legat sau de către preot (majoritatea), altele doar de către Dumnezeu iar unele nu sunt dezlegate decât prin deces. Singurele legături de acest tip care nu pot fi dezlegate sunt cele dintre mamă/tată și copii și dintre frați deoarece au fost create de Dumnezeu (”După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu".” - Facerea (Geneza) 4:1), ele rupându-se doar prin decesul unuia dintre ei. De asemenea, legăturile spirituale dintre soții cununați în Numele Domnului pot fi desfăcute doar de către preot prin rugăciuni de dezlegare a cununiei deoarece au fost făcute de către Dumnezeu la cererea ambilor soți în timpul slujbei de cununie (”Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.” - Sfânta Evanghelie după Matei 18:18). Celelalte corzi energetice sunt create prin trăiri emoționale intense din trecut, diverse păcate, atașamente, promisiuni, jurăminte, blesteme și blesteme autoimpuse (făcute în mod conștient sau nu, prin intermediul unor afirmații repetate sau a unei singure afirmații însoțită de trăiri emoționale intense, pozitive sau negative).

Făcăturile presupun transmiterea conștientă a unei infecții, a unei boli, a unui necaz sau a unui rău de moarte până la moartea însăși. Acestea se transmit prin diverse mijloace infestate intenționat sau încărcate cu energie informată corespunzător, puse în casa celui vizat, în calea lui sau chiar la locul lui de muncă. Cel ce atinge aceste mijloace necurate se contaminează dacă nu are predispoziția necesară (anumite greșeli făcute sau pe care intenționează să le facă în mod voit sau nu). Făcătura mai este cunoscută și sub denumirile de ”pusătură”, ”adusătură” sau ”aruncătură”. ”Acestea au nevoie tot timpul de materie biologică de la cel vizat cu ADN în ea (păr, unghii, secreții, haine purtate).” [49-50]

Făcătura – legătură, este acel fapt intenționat care transmite celui vizat un mesaj informațional clar negativ, act transmis în subconștientul său prin care orice putere a lui poate fi legată în funcție de informația conținută de lucrul văzut, atins sau ingerat și informat astfel.

Descântecele sunt ispitiri ale răului de a lega omul de acesta prin credințe false care îl fac rob lui (credința că unele ritualuri, cu excepția celor sfinte, pot vindeca boli, pot apăra omul de rău, îl pot ajuta să obțină lucrurile dorite ș.a.m.d.), mijloace de transmitere a informației prin intermediul unor lucruri (lucruri întinate cu rău cel puțin prin săvârșirea acestui act de transmitere a informației) și conțin frecvent elemente sfinte amestecate cu elemente demonice (rugăciuni, Sfânta Cruce, Numele Mântuitorului, a Maicii Domnului sau a unor Sfinți etc. amestecate cu cărbuni aprinși, ață roșie, cuțit cu mâner negru etc.) De exemplu: „Să te scuip, să nu te deochi" adresat și făcut cuiva admirat pentru calităţile şi fericirea lui este de fapt un lucru defăimător, înjositor, care murdărește acel om cu necurăția celui care scuipă: ”Dacă cel ce are curgere va scuipa pe unul curat, acesta să-şi spele hainele, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara.” (Leviticul - cartea a treia a lui Moise 15:8). Și știința spune că prin intermediul picăturilor de salivă se pot transmite viruși și microbi de la un om bolnav la unul sănătos. Un alt descântec cunoscut este cel de stingere de cărbuni și consumarea acelei ape cu scopul ”trecerii” durerii de cap sau a unei stări de rău, ceea ce se și obține de multe ori deoarece temporar forțele răului încetează să mai acționeze pentru ca oamenii să creadă în descântece, să nu plătească atunci pentru greșelile săvârșite, datorie care se acumulează în timp și poate distruge omul la un moment de timp ulterior când descântecele nu mai au efect. Din aceste motive, descântecele sunt o formă simplistă de magie acceptată și practicată de unii oameni din lipsă de cunoaștere și pot conduce la îmbolnăvirea trupului. [51]

Magia, cunoscută și ca magie neagră cu toate că magie albă nu există, constă în invocări de ființe din alte lumi, timpi, spații și dimensiuni, ființe comandate, trimise, plătite, legate, chinuite sau constrânse să intre în viața celui vizat și să o tulbure până la demență și până la moarte. [49-50]

Atât vrăjile cât și blestemele, făcăturile, legăturile și magia au efect dăunător și asupra persoanei care le face, respectiv asupra celor care plătesc pentru a fi făcute.

Cu excepțiile menționate, toate vrăjile, farmecele, legăturile, făcăturile, descântecele și magia pot fi dezlegate de către Domnul Iisus prin cereri adresate Lui de către preoți sau de către persoana în cauză ori de către un părinte pentru propriul copil, de către copil pentru părinte, de către un soț pentru celălalt sau de către frate pentru frate în condițiile în care cel care se roagă își dă silința să trăiască cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele lui. Sfânta Scriptură ne spune că: ”dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele.” (Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan 5:3), ”Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 13:35) și că ”Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 13:4-8).

7. efectul unor credințe și dorințe, cereri, rugăminți sau rugăciuni personale adresate lui Dumnezeu din suflet sau în mod repetat.

Credințele sunt convingeri ferme, de nezdruncinat rațional, care se regăsesc la nivelul inimii, conștientizate sau nu, și care coordonează procesul de gândire, accesează din subconștient informațiile care le susțin, determină comportamentul și atrag oameni și situații în viața personală care rezonează cu ele. [52] Credințele se află atât la nivel fizic în structurile neuronale ale inimii sau și ale creierului, cât și la nivel de câmp, în suflet (”Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.” - Sfânta Evanghelie după Matei 15:19; ”Cei care se tem de Domnul vor găti inimile lor şi înaintea Lui vor smeri sufletele lor” - Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 2:18). Din acest motiv, eliberarea de credințe este dificilă. Cel mai ușor este procesul de corectare a credințelor greșite în sensul că acestea sunt parțial adevărate sau, altfel spus, sunt adevărate doar în anumite circumstanțe (relativ adevărate). Eliberarea de o credință falsă presupune acceptarea la nivel conștient a faptului că ea este falsă (neadevărată), trăirea de evenimente care să susțină acest lucru adică trăirea de evenimente care contrazic credința avută (de obicei acele evenimente care surprind omul), acceptarea la nivel conștient a credinței adevărate, opusă celei false, trăirea de evenimente care să susțină această nouă credință adevărată și înlocuirea credinței false cu cea adevărată prin destructurarea rețelei neuronale de la nivelul creierului și a inimii corespunzătoare credinței false, construirea unei noi rețele neuronale la nivelul creierului și a inimii corespunzătoare credinței adevărate și realizarea de procese similare la nivel de câmp, la nivelul sufletului. Fără ajutorul lui Dumnezeu acest lucru este dificil și de durată în unele cazuri sau imposibil în altele. Spre exemplificare, credința unui om că este inferior celorlalți oameni a fost întărită prin nenumărate experiențe de viață, păstrate în subconștient, la nivel de suflet, la care se adaugă o mulțime de alte informații moștenite de la părinți, informații care susțin același lucru, că el, omul în discuție, este inferior celorlalți. Ca urmare, acest om este veșnic nemulțumit de el și de ceea ce a înfăptuit, se disprețuiește fiind în stare să-și sacrifice sănătatea și chiar viața pentru alții în speranța inconștientă că va fi recunoscut mai bun decât până în prezent, se străduiește să devină cel mai bun într-un domeniu sau mai multe (perfecționistul), nu-și vede talentele, calitățile și meritele punând pe seama muncii, a altor oameni sau a conjuncturii orice realizare, cerșește permanent aprecieri de la ceilalți și validare pentru ceea ce a făcut, face sau intenționează să facă, se străduiește să nu supere pe nimeni, să fie corect și cinstit, nu minte în mod voit și iubește atât de mult adevărul încât nu suportă minciuna, ascultă de ceilalți cu supunere, se lasă călcat în picioare dar când ultima picătură a umplut paharul ”explodează” fără să se poată controla de obicei iar apoi regretă amarnic acest lucru întărindu-și credința că nu e bun de nimic și are parte de situații diverse care îi confirmă ”adevărul” lui: greșește cu toate că lucrează cu atenție și grijă sporite, este ”obligat” să mintă sau să ascundă adevărul spre binele cuiva, jignește alți oameni prin spunerea adevărului în mod brutal, generalizând sau exagerând, nu reușește să finalizeze ceea ce a început sau o face cu eforturi atât de mari încât succesul este însoțit de afecțiuni fizice etc., toate acestea generându-i mustrări de conștiință, vinovăție și frici, cu consecințe potențial dăunătoare la nivel fizic, celule, organe și sisteme ale trupului. Și toate, de la credința că este inferior celorlalți oameni sau că nu este bun de nimic și, în consecință, că nu merită mai mult din ce e bun.

Dorințele, cererile, rugămințile sau rugăciunile personale adresate lui Dumnezeu din suflet sau în mod repetat pot constitui cauze directe sau indirecte ale apariției afecțiunilor fizice în anumite condiții: nu corespund Planului lui Dumnezeu, omul nu este pregătit sufletește (inclusiv mental) să primească ceea ce-și dorește, împlinirea dorinței poate fi dăunătoare altor oameni sau poate fi pentru el o sursă de sminteală. De exemplu, un om își dorește foarte mulți bani, este credincios într-o măsură suficient de mare ca Dumnezeu să-i împlinească dorința însă nu a înțeles corect dăruirea și, după ce ajunge să dețină foarte mulți bani începe nu doar să dea tuturor celor care îi cer ci și să facă o serie de cadouri care pot pune viața în pericol celor care le primesc. Dacă aceștia sunt membrii ai familiei, copii sau partenerul de viață, și le oferă cadou mașini sau motociclete iar ei nu sunt pregătiți să le aibă (nu sunt suficient de responsabili, nu respectă lucrurile ca să se îngrijească de ele astfel încât să le folosească în siguranță, se cred atotștiutori și nu țin cont de sfaturile înțelepte, desconsideră regulile de circulație etc.) și fac accident cu sau fără afectarea sănătății lor sau a altor oameni, cel care a făcut cadou mașina sau motocicleta se va învinui în mod conștient sau nu, poate avea diverse trăiri emoționale negative (supărare, furie, frici, îngrijorări, dureri sufletești, scârbă, trufie etc.) și îl poate judeca și învinui în diverse moduri pe cel ce căruia i-a făcut cadoul, chiar jignindu-l (motiv pentru a fi la rându-l lui judecat și jignit, ceea ce ulterior îi pot cauza supărare, furie etc.). Astfel, de la o dorință intensă transmisă lui Dumnezeu și împlinită și un simplu cadou făcut în mod neînțelept pot fi generate o mulțime de cauze care să concure la apariția unor afecțiuni trupești (a se vedea efectul emoțiilor negative asupra trupului) și o mulțime de situații care să contribuie la afectarea propriei sănătăți sau și a sănătății altor oameni. Este adevărat că nimic nu se întâmplă fără Voia lui Dumnezeu, însă atunci când un om insistă să primească ceva ce nu are, uneori Dumnezeu îi împlinește dorința din Marea lui Înțelepciune oferind omului șansa de a se înțelepți (uneori prin suferință) și de a înțelege faptul că ascultarea Cuvântului Lui este singura Cale sigură pentru om.

8. efectul unor credințe, dorințe, cereri, rugăminți sau rugăciuni adresate lui Dumnezeu de către slujitori credincioși ai Lui.

9. o manifestare a Proniei lui Dumnezeu ca prilej a lucrării Lui în lume pentru întărirea credinței sau pentru vindecarea sufletului și educarea omului ori pentru oprirea omului de la înfăptuirea unor greșeli grave sau pentru a-l feri de anumite pericole. (în curs de redactare)

10. consecința respingerii Adevărului și a supărărilor sau urii față de viață. (în curs de redactare)

”Duhul este adevărul.” (Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan 5:6)

Indiferent de natura bolii, de categoria din care face parte, recunoașterea și tratarea cauzelor posibile vizibile asociate afecțiunii fizice este utilă fie pentru înlăturarea obstacolelor ce se opun sau frânează vindecarea, fie pentru acceptarea Voii lui Dumnezeu, revelarea resurselor interioare și dezvoltarea capacității de autoajutorare, fie pentru a corecta manifestările potențial dăunătoare, contribuind la binele propriu și a celorlalți.

Cauzele posibile ale apariției, menținerii sau agravării afecțiunilor fizice sunt în strânsă legătură cu natura bolii și ele pot fi grupate în trei categorii:

de natură spirituală: trăiri emoționale negative (trufie; frici, vinovăție, ură, invidie, gelozie, răutate, nemulțumiri ș.a.); neiertări; păcate/nelegiuiri personale; păcate/nelegiuiri ale înaintașilor până la al treilea și al patrulea neam; blesteme personale, ale strămoșilor, ale rudelor sau ale altor oameni în anumite condiții; jurăminte; neacceptarea Voii Divine; respingerea Adevărului ș.a.;
distorsiuni cognitive: cunoaștere, păreri, impresii, credințe sau convingeri negative, false ori relativ adevărate dar generalizate, dobândite pe diverse căi pe parcursul vieții trăite sau generate de distorsiunile cognitive existente în memoria personală ori de neam din subconștient. Unele dintre căile prin care omul preia cunoaștere distorsionată sunt: moștenire informațională; traume din perioada intrauterină, copilărie și adolescență; acceptarea ca adevăr a distorsiunilor cognitive ale persoanelor cu care s-a interacționat sub diferite forme (inclusiv audio/video sau citit) și preluarea acestor distorsiuni sub forma de convingeri personale; experiențe proprii înțelese greșit, interpretate pe baza traumelor personale sau a distorsiunilor cognitive existente în propria cunoaștere ori chiar în conștiință; înțelegerea greșită a poruncilor sau a Cuvântului lui Dumnezeu ș.a. Cunoașterea distorsionată și convingerile respectiv credințele false ori potențial dăunătoare pot diferi de păcatele/nelegiurile față de Dumnezeu dar ele au potențialul de a genera păcate ori insuficientă apreciere și grijă față de darurile primite de la Dumnezeu (iubirea, susținerea și ajutorul lui Dumnezeu oferite oamenilor, jertfa Mântuitorului, propria ființă, oameni, viețuitoare, plante, ape, aer, sol, planeta Pământ, sistemul solar și planetar);
distorsiuni comportamentale: fapte care afectează inițial doar trupul sau doar sufletul dar cu consecințe asupra întregii ființe (supraefort fizic, odihnă insuficientă, alimentație neechilibrată, întreruperi de sarcină, desfrânarea ș.a.); comportament agresiv însoțit de trăiri emoționale negative adresate sinelui (omului lăuntric), altor oameni, necuvântătoarelor, lucrurilor materiale sau situațiilor (violență fizică, verbală sau mentală); atitudini agresive; impulsivitate; vorbire dăunătoare (de exemplu: vorbire care afirmă neadevăruri, care agresează, care manipulează din răutate sau spre satisfacerea propriilor interese în detrimentul persoanei manipulate, care afirmă în mod inconștient dorințe nedorite ori cu consecințe dăunătoare neprevăzute, vorbire categorică în anumite circumstanțe etc.), încălcarea liberului arbitru ș.a.

Abordarea cauzelor menționate se poate face aplicând:

REȚETA VINDECĂRII

Credință + Dragoste față de Dumnezeu, față de propria persoană și față de aproapele nostru +

CUNOAȘTERE CORECTĂ ȘI ACȚIUNI BENEFICE în armonie cu învățăturile din Sfânta Scriptură

Autor: Stela Rusu-Anghel - Consilier pentru Dezvoltare Personală

Surse de documentare:

https://www.bibliaortodoxa.ro/
https://www.angeleswolderinstitute.com/relationship-between-parents-and-their-children/
Gilbert Renaud, ”Recall Healing - Piramida sănătății”, Tipografie GPO Graphics Cluj-Napoca, 2021
https://www.carenity.co.uk/condition-information/magazine/news/what-is-psychogenealogy-or-transgenerational-analysis-2075
Jacques Martel, ”Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor - Cauzele subtile ale îmbolnăvirii”, ediția VI revizuită și adăugită, Ed. Ascendent, 2023
Octavian Blaga, ”Iubirea”, Ed. Sherbrooke, 2021
Carter CS, Porges SW. The biochemistry of love: an oxytocin hypothesis. EMBO Rep. 2013 Jan;14(1):12-6. doi: 10.1038/embor.2012.191.
Barraza J. A., Zak P. J. (2009). Empathy toward strangers triggers oxytocin release and subsequent generosity. Ann. N. Y. Acad. Sci. 1167 182–189. 10.1111/j.1749-6632.2009.04504.x
Ito E, Shima R, Yoshioka T. A novel role of oxytocin: Oxytocin-induced well-being in humans. Biophys Physicobiol. 2019 Aug 24;16:132-139. doi: 10.2142/biophysico.16.0_132.
Zak PJ, Curry B, Owen T, Barraza JA. ”Oxytocin Release Increases With Age and Is Associated With Life Satisfaction and Prosocial Behaviors.” Front Behav Neurosci. 2022 Apr 21;16:846234. doi: 10.3389/fnbeh.2022.846234.
https://www.livescience.com/oxytocin-heart-regeneration
Jankowski, Marek and Broderick, Tom L. and Gutkowska, Jolanta, The Role of Oxytocin in Cardiovascular Protection, Frontiers in Psychology Journal, 2020, vol.11, DOI: 10.3389/fpsyg.2020.02139
https://www.doc.ro/lifestyle/de-ce-este-buna-iertarea-pentru-sanatatea-ta-psihica
Giorgio Mambretti, Jean Seraphin, ”Medicina cu susul în jos - Și dacă Hamer avea dreptate?”, Ed. Evoluționism, 2010
https://learninggnm.com/SBS/documents/gnm_articles___introduction.html
https://learninggnm.com/documents/hamerbio.html
”The five biological laws of the new medicine”, https://learninggnm.com/SBS/documents/five_laws.html#Fifth_BL
Mihaela Alexandru, ”Biologia Emoțiilor - Atlasul organelor, Ediția a II-a, revizuită și adăugită”, Cluj-Napoca, 2021
Dr. Luc Bodin, ”Medicina spirituală - Vindecarea holistică a corpului, minții și sufletului prin înțelegerea și evitarea bolilor”, Ed. For You, 2019
Dr. Luc Bodin, ”Mesajele ascunse ale bolilor - Dobândește vindecarea deplină și regăsește-ți drumul în viață”, Ed. For You, 2019
https://drzeinoamer-stomatologie.ro/saliva-functii-si-beneficii-pentru-sanatatea-orala/
https://draristide.ro/functiile-salivei/
https://www.onconect.ro/blog/ingrijirea-cavitatii-orale/saliva-mecanismul-de-actiune-al-enzimelor-si-proteinelor
Raynaud, Xavier, and Naoise Nunan. “Spatial ecology of bacteria at the microscale in soil.” PloS one vol. 9,1 e87217. 28 Jan. 2014, doi:10.1371/journal.pone.0087217
Derek Prince, ”Binecuvântare sau blestem: Tu alegi!”, Ed. Neemia, 2020
Philippe Brinster, "Terapia cognitivă - Pentru schimbarea gândurilor negative care ne perturbă comportamentul”, Ed.Teora, 2002
Maria Richter, Judith Eck, Thomas Straube, Wolfgang H.R. Miltner, Thomas Weiss, ”Do words hurt? Brain activation during the processing of pain-related words”, PAIN, Volume 148, Issue 2, 2010, Pages 198-205, ISSN 0304-3959, https://doi.org/10.1016/j.pain.2009.08.009.
Janine M. Dutcher, J. David Creswell, Laura E. Pacilio, Peter R. Harris, William M. P. Klein, John M. Levine, Julienne E. Bower, Keely A. Muscatell and Naomi I. Eisenberger, ”Self-Affirmation Activates the Ventral Striatum: A Possible Reward-Related Mechanism for Self-Affirmation”, Psychological Science 2016, Vol. 27(4) 455–466, DOI: 10.1177/0956797615625989
Fiona Mary Vilnite, Mara Marnauza, ”Repetition and practice. Developing mental training with young violinists: a collaboration”, Front. Psychol. , 21 February 2024 Sec. Performance Science, Volume 15 - 2024, https://doi.org/10.3389/fpsyg.2024.1327763
Hassan, Aumyo, and Sarah J Barber. “The effects of repetition frequency on the illusory truth effect.” Cognitive research: principles and implications vol. 6,1 38. 13 May. 2021, doi:10.1186/s41235-021-00301-5
https://www.mentalhealth.com/tools/science-of-affirmations
Joseph Murphy, ”Puterea extraordinară a subconștientului tău”, Ed. Deceneu, 2015
Dr. Joe Dispenza, ”Supranatural - Cum pot oamenii obișnuiți să facă lucruri neobișnuite”, Ed. Act și Politon, 2019
F. Fântânaru în dialog cu D.C. Dulcan, ”Calea vindecării - pacea dintre inimă și minte”, Ed. Bookzone, 2023
M. Scott Peck, Psihologia minciunii. Speranța de a vindeca răul uman, Ed. Curtea Veche, 2020
https://www.sciencedaily.com/releases/2024/05/240501091628.htm
Garfinkel SN, Zorab E, Navaratnam N, Engels M, Mallorquí-Bagué N, Minati L, Dowell NG, Brosschot JF, Thayer JF, Critchley HD. ”Anger in brain and body: the neural and physiological perturbation of decision-making by emotion.” Soc Cogn Affect Neurosci. 2016 Jan;11(1):150-8. doi: 10.1093/scan/nsv099.
https://www.patrickwanis.com/anger-shortens-life-kill-you-oxidative-stress/
Santosh K. Chaturvedi, G. Peter Maguire , BS Somashekar, ”Somatization in cancer”, Int Rev Psychiatry. 2006 Feb;18(1):49-54. doi: 10.1080/09540260500466881
https://keltymentalhealth.ca/somatization
https://www.nickersoninstitute.com/blog/psycho-oncology-how-unresolved-emotional-trauma-can-cause-cancer
https://thebuddhistcentre.com/buddhism/karma-and-rebirth
Geshe Michael Roach, Lama Christie McNally, Michael Gordon, ”Management karmic - Primești ce oferi atât în afaceri cât și în viață”, Ed. Five hats training, București, 2019
https://www.centreofexcellence.com/karma-in-hinduism/
Ovidiu Dragoș Argeșanu, ”Conferințe. Karma și dreptul divin”, Ed. PRO DAO, 2013
Ovidiu Dragoș Argeșanu, ”Curs Spiritualitate - Online Masterclass”, Life University Romania, 2023, https://www.life-university.ro/curs-spiritualitate/
https://doxologia.ro/paraclisul-preasfintei-nascatoare-de-dumnezeu
G. Botezatu, A. Hîncu, Dicționar de proverbe și zicători românești, Ed. Litera International, București 2001
https://prislop148.ro/vraji-farmece-facaturi-magie-neagra/
Ovidiu Dragoș Argeșanu, ”Atacul PSI între știință și magie”, Ediția a V-a, revizuită, Ed. Prodao, 2020
https://www.crestinortodox.ro/religie/descantecele-147805.html
Tendulkar M, Tendulkar R, Dhanda PS, Yadav A, Jain M, Kaushik P. , ”Clinical potential of sensory neurites in the heart and their role in decision-making”, Front Neurosci, 2024, 17:1308232, doi:10.3389/fnins.2023.1308232
Sorin Săndulache, ”Consiliere și psihoterapie pastorală”, EdITA, 2006
Ierotheos, Mitropolit al Nafpaktosului, ”Boala și tămăduirea sufletului - Convorbiri duhovnicești”, Ed. Sophia, 2022
George Remete, ”Ființa și credința” vol.1 ”Ideea de ființă”, Ed. Academiei Române, 2012
Arhim. Simeon Kraiopoulos, ”Păcatul și stările psihopatologice - Problemele psihologice și viața duhovnicească”, Ed. Bizantină, 2012
Pr. Vasile Vlad, ”Rugăciune și imaginație - Perspectivă bisericească”, Ed. Renașterea, 2013
Wayne W. Dyer, ”Există o soluție spirituală pentru orice problemă”, Ed. Act și Politon, 2017
T.L.Osborn, ”Vindecând Bolnavii”, Ed. Gold Books Baia Mare, 2021
Dr. Rodica Malos, ”Mai presus de știință - Soluții supranaturale pentru stres, frică, anxietate și depresie”, Ed. Scriptum, 2018
Jacques Martel, ”Cele 5 etape ale vindecării”, Ed. Ascendent, 2020
Dr. David R. Hamilton, ”Cum poate mintea să vindece corpul”, Ed. Niculescu, 2017
Gabor Mate, ”Când corpul spune nu - Costul stresului ascuns”, Ed. Curtea Veche, 2021
Osho, ”Vindecarea emoțională - Transformarea fricii, furiei și geloziei în energie creativă”, Ed. Litera, 2021
Daniel Goleman, ”Inteligența emoțională”, ediția a IV-a revizuită, Ed. Curtea Veche, 2018
Dr. Kenneth McAll, ”Vindecarea arborelui genealogic”, Ed. Orfeu, 2000
Gregg Braden, ”Codurile înțelepciunii - Formule străvechi pentru transformarea conexiunilor neuronale și vindecarea inimii”, Ed. For You, 2021
Geshe Michael Roach, ”Karma iubirii - 100 de răspunsuri despre relația ta”, Ed. Vidia, 2016
Sergey Nikolayevich Lazarev, ”Vindecarea sufletului”
Anatol Basarab, ”Viața care ne trăiește”, Editor Independent Adriana Nicolae, 2017
Ovidiu Dragoș Argeșanu, ”Arta terapiei PSI - Ghidul practicii terapeutice, Măsurători, Cauze, Tratament”, Ediție integrală, Ed. Pro Dao, 2022